15 august 2010
Legiunea a V-a Macedonica (Radu Cerghizan)
Posted in Uncategorized la 17:59 de .
In Dacia romanii au cantonat, pe rând, urmatoarele legiuni:
– Legiunea III-a Galica: la Porolissum (azi: Moigrad).
– Legiunea V-a Macedonica: la Potaissa (azi: Turda).
– Legiunea XIII-a Gemina: la Apullum (azi: Alba Iulia).
– Legiunea IV-a Flavia: la Sarmisegetusa Romana Ulpia Traiana si la Drobeta (Turnu Severin).
– Legiunea I-a Adiutrix: între anii 106-114 (amplasament necunoscut).
Legiunea a fost înfiinţată probabil de Marcus-Iunius Brutus. Legiunea a participat la bătălia de la Philippi în Macedonia, de unde îi derivă numele de “Macedonica”. Adusa pe teritoriul Moesiei, probabil de împaratul Augustus (27 î.C.-14 d.C.), s-a aflat aici în timpul împaratului Tiberius (14-37 d.C). In jurul anilor 33-34 d.C. a participat la construirea drumului roman de pe malul sudic al Dunării, apoi sub împaratul Claudius (41-54 d.C.) la operatiunile militare care au dus la anexarea Traciei la Imperiul Roman. In timpul împaratului Claudius legiunea a fost cantonata în castrul de la Oescus. A ramas în Europa pâna în anul 62 d.C., când împaratul Nero (54-68 d.C.) a strămutat-o în provincia Armenia din Orientul Apropiat. Stationata o anumita perioada în zona Pontului, a fost trimisa dupa declansarea Primului Razboi iudaic (69-70 d.C.) la Alexandria, apoi în Palestina, unde a participat la asedierea si cucerirea Ierusalimului. Dupa încheierea Razboiului Iudaic, a fost retrimisa la Oescus în Moesia.
Urmatoarele operatiuni militare la care a luat parte au fost razboaiele dacice dintre anii 87-89 d.C. ale împaratului Domitian (81-96 d.C.), desfasurate dupa invazia Dacilor în Moesia (iarna 84-85 d.C.) si alungarea acestora. In timpul împaratului Traian (98-117 d.C.) s-a numarat printre cele 13-14 legiuni participante la cele două razboaie dacice (101-102 si 105-106 d.C.). Fie între anii 102-105 d.C., fie dupa anul 106 d.C.,Legiunea a fost mutata de Traian de la Oescus la Troesmis în Moesia Inferior, pentru întarirea militara a regiunii Dunarii de Jos, unde a ramas timp de 6 decenii (106-168 d.C.).
O parte a legiunii a fost mobilizata la cel de al doilea Razboi Iudaic din Palestina (132-135 d.C.), în vremea împaratului Hadrian (117-138), iar mai târziu, imediat dupa urcarea la tron a împaratului Marcus Aurelius (161-180) la luptele din provincia Armenia (162-165) împotriva Regatului Partilor, dupa ce acestia ocupasera provinciile romane Armenia, Capadocia si Siria. Abea revenita din campania orientala, legiunea este trimisa în Europa Centrala spre a apara granita de nord a Imperiului Roman de invazia unei vaste coalitii de neamuri si triburi, în cadrul asa-zisului Prim Razboi Marcomanic. Legiunea a luat efectiv parte la expeditia antimarcomana din anul 168 în nordul Alpilor, la încheierea careia a fost cantonata la Potaissa (Turda) spre apararea granitelor provinciei Dacia Porolissensis.La Potaissa, legiunea a construit un castru de format standard, pe terasa Ariesului, pe platoul numit azi “Dealul Cetate”, o fortareata dreptunghiulara de 573 x 408 m. Intre anii 167-170, Dacia a fost invadata de mai multe ori de popoare învecinate. 
Luptele romane de la nord de Dacia au durat însa numai pâna la moartea lui Marcus Aurelius (180). Urmasul său, Commodus (180-192), a renuntat sa continue aceste razboaie. La ultimele lupte din anul 180, se presupune ca a participat si Legiunea a V-a Macedonica. Legiunea a fost antrenata în luptele împaratului Septimius Severus (193-211) contra rivalilor săi la tron, Albinus (193-197) si Pescenius Niger (193-194). Sub împaratul Caracalla (211-217) s-a produs prima marea năvală a Gotilor în Dacia (uniti cu triburi de daci liberi, dinafara Daciei romane).
Cu domnia împaratului Maximinus Thrax (235-238) începe perioada anarhiei militare si se înţetesc atacurile contra Imperiului Roman. In anul 242 îsi fac aparitia la Dunăre Carpii. Marele atac al Carpilor împotriva Daciei romane s-a produs în timpul împaratului Philippus Arabus (244-249). Romanii au învins pe Carpi în anul 247. Provincia romana Dacia a trecut în anii 245-248 prin momente deosebit de critice (atacuri ale Goţilor dinspre nord) si nu este exclus ca însasi castrul Potaissa sa fi fost atacat, cel putin amenintat. 
Dupa victoria Romanilor asupra Carpilor (247), Dacia se reface destul de repede, inclusiv castrul Potaissa. Intre anii 248-250 Goţii au întreprins noi incursiuni militare în Dacia de nord. In timpul împaratului Gallienus (253-268) o parte a legiunii a fost dislocata în alte regiuni de granita ale imperiului, spre a stavili invazia popoarelor învecinate. Dupa anul 260 situatia în Dacia devine critica. Urmele epigrafice dispar, iar cele literare vorbesc de o „amissio Daciae“. Imparatul Aurelian (270-275) a restabilit temporar autoritatea asupra provinciei Dacia, pentru a retrage apoi definitiv trupele si administratia in anii 274-275. Cu aceasta ocazie, legiunea a parasit definitiv castrul Potaissa, în care fusese cantonata timp de peste un secol (168-274), fiind din nou amplasata la Oescus în Moesia. In urmatoarele decenii, legiunea a avut ca sarcină supravegherea granitei de nord a Moesiei, dealungul Dunarii. Dupa reorganizarea provinciei romane “Oriens” (Egipt) în anul 293 de catre împaratul Diocletian (284-305), în nou creata provincie “Aegyptus Herculia” au fost transferate detasamente din mai multe legiuni, între care si Legiunea a V-a Macedonica. Despre stationarea legiunii la Memphis (Egipt) exista marturii scrise din secolele IV-V. Aceasta ultima perioada din istoria legiunii, care suferise importante modificari organizatorice în urma reformelor militare ale împaratilor Diocletian (284-305) si Constantin cel Mare (306-337), rămâne deocamdata neclara, ca şi începuturile ei (în secolul I î.C). Un detasament al legiunii a rămas la Oescus, având rol de a păzi noul pod peste Dunare dintre Oescus si Sucidava dat în functiune în anul 328.
Note
– Legiune: mare unitate militară romana compusa din 4000-6000 infanteristi si 300 călăreţi. Romanii au întretinut în Imperiu între 25-30 legiuni.
– Fleuronul legiunii: taur cu cap de vultur.
– Insemnele legiunii: LVM (L = Legio, V = cinci roman, M = Macedonica).
– Marcus-Iunius Brutus (85-42 î.C.): om politic roman nascut la Roma; participant (împreuna cu Cassius) la complotul si asasinarea lui Iulius Cezar (44 î.C.); urmarit de Antonius si Octavianus Augustus, a fost înfrânt la Philippi (Macedonia), unde s-a sinucis în anul 42 î.C.
– Philippi: oras antic din Tracia, mai târziu colonie romana în Macedonia, la 120 km nord-est de Salonic (Grecia), lânga actualul oras Drama.
– Moesia: provincie romana pe actualul teritoriu al Serbiei de nord-est, Bulgariei de nord si României (Dobrogea); în anul 86 a fost împărţită în Moesia Superior si Moesia Inferior (azi: nord-estul Bulgariei si Dobrogea).
– Tracia: provincie romana; azi: sudul Bulgariei si nordul Greciei.
– Oescus: asezare traca, apoi romana (în Moesia Inferior), aproape de confluenta râului Isker cu Dunarea (azi: Ghighen, Bulgaria), vizavi de Corabia (fosta Sucidava din Dacia Malvensis).
– Pontus: vechi regat la sudul Marii Negre, între Bithinia si Armenia; stat înfloritor pe timpul domniei lui Mithridates VI; dupa moartea acestuia în anul 63 î.C, devine provincie romana.
– Troesmis: azi Turcoaia-Igliţa, la sud de Măcin în Dobrogea.
– “Regnum Parthorum”: sud de Armenia.
– Primul Război Marcomanic: 167-175 d.C.; al doilea Război Marcomanic: 178-180 d.C.
– Carpi: daci liberi.
– “Amissio Daciae”: pierderea Daciei.
– Memphis: vechi oras egiptean, la sud de Cairo.
– Sucidava: azi Corabia (România).
Legătură permanentă
In Dacia romanii au cantonat, pe rând, urmatoarele legiuni:
– Legiunea III-a Galica: la Porolissum (azi: Moigrad).
– Legiunea V-a Macedonica: la Potaissa (azi: Turda).
– Legiunea XIII-a Gemina: la Apullum (azi: Alba Iulia).
– Legiunea IV-a Flavia: la Sarmisegetusa Romana Ulpia Traiana si la Drobeta (Turnu Severin).
– Legiunea I-a Adiutrix: între anii 106-114 (amplasament necunoscut).
Legiunea a fost înfiinţată probabil de Marcus-Iunius Brutus. Legiunea a participat la bătălia de la Philippi în Macedonia, de unde îi derivă numele de “Macedonica”. Adusa pe teritoriul Moesiei, probabil de împaratul Augustus (27 î.C.-14 d.C.), s-a aflat aici în timpul împaratului Tiberius (14-37 d.C). In jurul anilor 33-34 d.C. a participat la construirea drumului roman de pe malul sudic al Dunării, apoi sub împaratul Claudius (41-54 d.C.) la operatiunile militare care au dus la anexarea Traciei la Imperiul Roman. In timpul împaratului Claudius legiunea a fost cantonata în castrul de la Oescus. A ramas în Europa pâna în anul 62 d.C., când împaratul Nero (54-68 d.C.) a strămutat-o în provincia Armenia din Orientul Apropiat. Stationata o anumita perioada în zona Pontului, a fost trimisa dupa declansarea Primului Razboi iudaic (69-70 d.C.) la Alexandria, apoi în Palestina, unde a participat la asedierea si cucerirea Ierusalimului. Dupa încheierea Razboiului Iudaic, a fost retrimisa la Oescus în Moesia.
Urmatoarele operatiuni militare la care a luat parte au fost razboaiele dacice dintre anii 87-89 d.C. ale împaratului Domitian (81-96 d.C.), desfasurate dupa invazia Dacilor în Moesia (iarna 84-85 d.C.) si alungarea acestora. In timpul împaratului Traian (98-117 d.C.) s-a numarat printre cele 13-14 legiuni participante la cele două razboaie dacice (101-102 si 105-106 d.C.). Fie între anii 102-105 d.C., fie dupa anul 106 d.C.,Legiunea a fost mutata de Traian de la Oescus la Troesmis în Moesia Inferior, pentru întarirea militara a regiunii Dunarii de Jos, unde a ramas timp de 6 decenii (106-168 d.C.).
O parte a legiunii a fost mobilizata la cel de al doilea Razboi Iudaic din Palestina (132-135 d.C.), în vremea împaratului Hadrian (117-138), iar mai târziu, imediat dupa urcarea la tron a împaratului Marcus Aurelius (161-180) la luptele din provincia Armenia (162-165) împotriva Regatului Partilor, dupa ce acestia ocupasera provinciile romane Armenia, Capadocia si Siria. Abea revenita din campania orientala, legiunea este trimisa în Europa Centrala spre a apara granita de nord a Imperiului Roman de invazia unei vaste coalitii de neamuri si triburi, în cadrul asa-zisului Prim Razboi Marcomanic. Legiunea a luat efectiv parte la expeditia antimarcomana din anul 168 în nordul Alpilor, la încheierea careia a fost cantonata la Potaissa (Turda) spre apararea granitelor provinciei Dacia Porolissensis.La Potaissa, legiunea a construit un castru de format standard, pe terasa Ariesului, pe platoul numit azi “Dealul Cetate”, o fortareata dreptunghiulara de 573 x 408 m. Intre anii 167-170, Dacia a fost invadata de mai multe ori de popoare învecinate. 
Luptele romane de la nord de Dacia au durat însa numai pâna la moartea lui Marcus Aurelius (180). Urmasul său, Commodus (180-192), a renuntat sa continue aceste razboaie. La ultimele lupte din anul 180, se presupune ca a participat si Legiunea a V-a Macedonica. Legiunea a fost antrenata în luptele împaratului Septimius Severus (193-211) contra rivalilor săi la tron, Albinus (193-197) si Pescenius Niger (193-194). Sub împaratul Caracalla (211-217) s-a produs prima marea năvală a Gotilor în Dacia (uniti cu triburi de daci liberi, dinafara Daciei romane).
Cu domnia împaratului Maximinus Thrax (235-238) începe perioada anarhiei militare si se înţetesc atacurile contra Imperiului Roman. In anul 242 îsi fac aparitia la Dunăre Carpii. Marele atac al Carpilor împotriva Daciei romane s-a produs în timpul împaratului Philippus Arabus (244-249). Romanii au învins pe Carpi în anul 247. Provincia romana Dacia a trecut în anii 245-248 prin momente deosebit de critice (atacuri ale Goţilor dinspre nord) si nu este exclus ca însasi castrul Potaissa sa fi fost atacat, cel putin amenintat. 
Dupa victoria Romanilor asupra Carpilor (247), Dacia se reface destul de repede, inclusiv castrul Potaissa. Intre anii 248-250 Goţii au întreprins noi incursiuni militare în Dacia de nord. In timpul împaratului Gallienus (253-268) o parte a legiunii a fost dislocata în alte regiuni de granita ale imperiului, spre a stavili invazia popoarelor învecinate. Dupa anul 260 situatia în Dacia devine critica. Urmele epigrafice dispar, iar cele literare vorbesc de o „amissio Daciae“. Imparatul Aurelian (270-275) a restabilit temporar autoritatea asupra provinciei Dacia, pentru a retrage apoi definitiv trupele si administratia in anii 274-275. Cu aceasta ocazie, legiunea a parasit definitiv castrul Potaissa, în care fusese cantonata timp de peste un secol (168-274), fiind din nou amplasata la Oescus în Moesia. In urmatoarele decenii, legiunea a avut ca sarcină supravegherea granitei de nord a Moesiei, dealungul Dunarii. Dupa reorganizarea provinciei romane “Oriens” (Egipt) în anul 293 de catre împaratul Diocletian (284-305), în nou creata provincie “Aegyptus Herculia” au fost transferate detasamente din mai multe legiuni, între care si Legiunea a V-a Macedonica. Despre stationarea legiunii la Memphis (Egipt) exista marturii scrise din secolele IV-V. Aceasta ultima perioada din istoria legiunii, care suferise importante modificari organizatorice în urma reformelor militare ale împaratilor Diocletian (284-305) si Constantin cel Mare (306-337), rămâne deocamdata neclara, ca şi începuturile ei (în secolul I î.C). Un detasament al legiunii a rămas la Oescus, având rol de a păzi noul pod peste Dunare dintre Oescus si Sucidava dat în functiune în anul 328.
Note
– Legiune: mare unitate militară romana compusa din 4000-6000 infanteristi si 300 călăreţi. Romanii au întretinut în Imperiu între 25-30 legiuni.
– Fleuronul legiunii: taur cu cap de vultur.
– Insemnele legiunii: LVM (L = Legio, V = cinci roman, M = Macedonica).
– Marcus-Iunius Brutus (85-42 î.C.): om politic roman nascut la Roma; participant (împreuna cu Cassius) la complotul si asasinarea lui Iulius Cezar (44 î.C.); urmarit de Antonius si Octavianus Augustus, a fost înfrânt la Philippi (Macedonia), unde s-a sinucis în anul 42 î.C.
– Philippi: oras antic din Tracia, mai târziu colonie romana în Macedonia, la 120 km nord-est de Salonic (Grecia), lânga actualul oras Drama.
– Moesia: provincie romana pe actualul teritoriu al Serbiei de nord-est, Bulgariei de nord si României (Dobrogea); în anul 86 a fost împărţită în Moesia Superior si Moesia Inferior (azi: nord-estul Bulgariei si Dobrogea).
– Tracia: provincie romana; azi: sudul Bulgariei si nordul Greciei.
– Oescus: asezare traca, apoi romana (în Moesia Inferior), aproape de confluenta râului Isker cu Dunarea (azi: Ghighen, Bulgaria), vizavi de Corabia (fosta Sucidava din Dacia Malvensis).
– Pontus: vechi regat la sudul Marii Negre, între Bithinia si Armenia; stat înfloritor pe timpul domniei lui Mithridates VI; dupa moartea acestuia în anul 63 î.C, devine provincie romana.
– Troesmis: azi Turcoaia-Igliţa, la sud de Măcin în Dobrogea.
– “Regnum Parthorum”: sud de Armenia.
– Primul Război Marcomanic: 167-175 d.C.; al doilea Război Marcomanic: 178-180 d.C.
– Carpi: daci liberi.
– “Amissio Daciae”: pierderea Daciei.
– Memphis: vechi oras egiptean, la sud de Cairo.
– Sucidava: azi Corabia (România).
.
Pagini de istorie a Turzii 
Lasă un comentariu