3 Septembrie 2010

Vechea Mănăstire a Petridului (Radu Cerghizan)

Posted in Uncategorized la 13:53 de .

 .
Vechea Mănăstire a Petridului, datând încă din secolul al XIII-lea, a apartinut succesiv în cursul istoriei la 3 confesiuni: romano-catolică, ortodoxă si greco-catolică.
Amplasamentul ei în teren se cunoaste de pe Harta Iosefină a Transilvaniei din anii 1769-1773, pe locul marcat ca „Monostor”.
Mănăstire romano-catolică
Mănăstirea a fost initial (în secolele XII-XIII) de rit romano-catolic. Ca multumire că a scăpat de invadatorii cumani învinsi în bătălia din 1091, regele Ladislau I al Ungariei („Ladislau cel Sfânt”) a intemeiat pe acest loc o capelă pentru rugăciuni, distrusă de tătari la invazia din anul 1241.
Primul act de cancelarie maghiară care aminteste Mănăstirea Petridului a fost emis de capitlul bisericii din Oradea la 6 octombrie 1278, în care se vorbeste de stăpânul Țării Hăşdătii si despre mănăstirea de pe muntele Petridului.
  Mănăstirea Petridului a fost amplasată într-o poiană (căldare naturală, circ, rotondă) dintr-o pădure alcătuită predominant din stejari si fagi, la altitudinea de circa 780 m. Circumferinta căldării era de 1150 paşi (1 pas = 0,3 m, 1150 paşi = cca 345 m). Prin asezarea ei între ziduri naturale de piatră, a fost un loc de refugiu la nevoie.
 
 
Vechea mănăstire era asezată pe drumul care ducea de la „Piatra Potcoavă” spre sud la 180 m, într-un loc pietros, cu un pâlc de arbori, sub forma unui berc. Din piatra de calcar, primii călugări au zidit o mănăstire-fortăreată în formă de pară. Mănăstirea era apărată din trei părti de peretii naturali ai muntelui.
Mănăstire ortodoxă
Lipsesc date exacte asupra modului de trecere a terenului din patrimoniul maghiar în patrimoniul românesc si asupra începuturilor vietii monahale românesti în acest loc.
Din istoriografia maghiară aflăm însă că la Petrid (azi Petresti) a existat un lăcas românesc de cult ortodox la toponimul „La Biserică”. Mănăstirea a fost reconstruită prin contributia satelor din jur. Istoricul Gheorghe Moldovan datează începuturile probabile ale mănăstirii românesti în prima jumătate a secolului al XVI-lea, cu 10-15 ani înainte de anul 1568. În 1568 Ioan al II-lea Sigismund Zápolya, principele Transilvaniei, a emis un act prin care mănăstirea românească era obligată să plătească anual un impozit de 1 taler de aur, un berbec gras si un stup de albine Scaunului Arieşului pentru altarul care administrativ tinea de Scaunul Arieşului, iar restul clădirii de Comitatul Turda-Arieş.
Mănăstire greco-catolică
Lipsesc de asemenea date istorice sigure asupra modului de trecere a mănăstirii si terenului din patrimoniul bisericii ortodoxe în patrimoniul bisericii greco-catolice (la începutul secolului al XVIII-lea).
O comisie topografică stabileste în anul 1773 arealul mănăstiresc ca având o suprafată de cca 2 ha. Protopopul greco-catolic Teodor Mehesi raportează în inventarul făcut de el la această mănăstire în 11 februarie 1783 (la cererea vicarului general greco-catolic al Blajului) că averea mănăstirii consta dintr-un teren lung de 76 stânjeni (150 m), lat de 40 stânjeni (76 m), cu o suprafată totală de 11.400 mp (1,14 ha), un arător de o găleată (găleată = 80 litri de cereale) si 2 felderi (o felderă = 20 litri de cereale), un fânaţ de 6 care si o pădure. Pe lângă acestea, călugării mai dispuneau de o grădină de legume si de o plantatie de arbuşti (trandafiri, agrişi, struguraşi) si de pomi fructiferi altoiti (meri, peri, pruni). Pământul fertil, adus de călugări din alte părti, a fost asezat peste terenul pietros al poienei. Se ocupau si cu stupăritul. Pentru udarea terenurilor fructifere călugării au dispus de un sistem propriu de irigare, apa de ploaie fiind captată în cisterne.
Mănăstirea a fost distrusă în timpul revolutiei din 1848-49. Pe locul devastat, sătenii din preajmă au construit ulterior, unicului călugăr greco-catolic rămas, o mică bisericută (capelă), o chilie si o clopotnită. Cu timpul, capela a fost distrusă de intemperii, asa că în anul 1880 nu mai exista nici un călugăr pe munte. Pe terenul mănăstirii a existat si un cimitir călugăresc.
Preotul Vasile Sinu reuseste să reclădească biserica mănăstirii greco-catolice în perioada interbelică (nu se stie dacă pe amplasamentul originar), cu ajutorul sătenilor si a unor donatii. El schimbă hramul bisericii din „Adormirea Maicii Domnului” în „Schimbarea la Faţă”. Inaugurarea bisericutei a avut loc la data de 6 august 1938, în prezenta episcopului greco-catolic Iuliu Hossu.
Cheile Turzii Biserica de lemnBisericuta s-a degradat treptat după 23 august 1944, prin nefolosintă si intemperii. În urma tăierilor masive de pădure, în 1955 nu mai exista nici un copac în acea zonă. Bisericuta de lemn (construită în stil bizantin) a fost demolată complet în anul 1966.
Anunțuri

3 comentarii »

  1. ion-adrian doja-fodoreanu said,

    Draga Cerghizane, ultimele patru randuri le-as inlocui cu urmatoarele:
    „Bisericuta s-a degradat treptat dupa DECEMBRIE 1948, prin nefolosinta si FURT DE MATERIALE. In urma taierilor masive de padure, in 1955 MAI EXISTAU DOAR TREI STEJARI IN JURUL EI.
    Bisericuta […] 1966, CAZAND PE O RANA DUPA CE RAMASESE FARA TABLA DEPE ACOPERIS SI I-AU FOST SCOASE DIN PERETI GRINZI PENTRU FOCURI FACUTE DE CIOBANI SI EXCURSIONISTI.
    CEI TREI STEJARI I-AU SUPRAVIETUIT APROAPE ZECE ANI ANI DAR AVAND RAND PE RAND SOARTA BISERICII.”
    As mai avea de spus ca disparitia depe culmea „Manastirii” a bisericii si a stejarilor a reprezentat o pierdere majora pentru peisajul turzii.
    Acel grup dadea SCARA UMANA a intregului munte despicat de Cheile Turzii. Venind acasa vedeam cu tristete imputinarea lor iar atunci cand a disparut si ultimul m-am gandit ca suntem blestemati.
    In lucrarea mea de Diploma „Odihna si Recreatie la Turda” sustinuta in sesiunea Mai 1970 la „Ion Mincu” din Bucuresti ( pe care am sustras-o din arhiva facultatii si se afla azi in podul Casei Ratiu ) am proiectat pe locul FOSTEI manastiri UNA NOUA care un jurul unei replici a bisericutei de lemn din Brazesti (intre Salciua si Baia de Aries}
    realiza o incinta patrata.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: