7 Noiembrie 2010

Drumul şi podul roman din Potaissa (Radu Cerghizan)

Posted in Uncategorized la 05:55 de .

                                           
                                           Cele mai timpurii lucrări publice au constituit amenajări strict necesare de infrastructură, care au contribuit la aşezarea primelor grupe de colonişti la Potaissa în secolul al II-lea d.C. Printre acestea un rol prioritar l-au avut drumul Apulum-Războieni-Potaissa-Napoca şi podul peste Arieş din Potaissa. 
 
 Locul descoperirii unor altare, respectiv a templului roman, relativ aproape de Arieş şi, mai ales, de podul de peste acest râu, indică zona în care s-au aşezat cetăţenii civili romani: la sud-est de Potaissa dacică, la poalele Dealului Zânelor, spre sud de Valea Sănduleşti, până la bucla mare pe care o descrie Arieşul. Pe aici trecea drumul roman Apulum-Războieni-Potaissa-Napoca.
 
                                         Traseul exact al drumului roman prin Potaissa nu este cunoscut, fiind acoperit din păcate de construcţii şi străzi. Urmele drumului, din direcţia Napoca spre Potaissa, se pierd la intrarea în oraş, în capătul nord-vestic al Turzii. Drumul se conforma însă cert topografiei terenului, ocolind la est Dealul Cetăţii, urmând fie traseul I: str.G.Bariţiu (fostă Varga) – str.Dr.I.Raţiu (fostă Josika Miklós, Varga) – Piaţa Romană (fostă Ecaterina Varga, Andrei Şaguna, Piaţa de fân = Szénatérm, Piaţa de lemne = Fapiac) – podul peste Valea Sânduleşti – podul peste Arieş; fie traseul II: str.G.Bariţiu – str.General Drăgălina (fostă Oltului, Jdanov, Rákoczi, Kis) – Piaţa Romană – podul peste Valea Sânduleşti – podul peste Arieş; fie: traseul III: str.Clujului – str.Avram Iancu (fostă Kolozsvari) – Piaţa Republicii (fostă Mihai Viteazu, Föter) – Piaţa 1 Decembrie 1918 (fostă Steluţei, Regina Maria, Kossuth) – str.Libertăţii (fostă Regele Ferdinand, Egyházfalva) – Piaţa Romană – podul peste Valea Sânduleşti – podul peste Arieş. După traversarea Arieşului, drumul roman intersecta zona industrială a Turzii, ajungând la str.22 Decembrie 1989 (fostă Armata Roşie) şi îndreptându-se apoi spre Bogata – Călăraşi – Războieni (unde exista un castru roman auxiliar) – Apulum (Alba Iulia).
 
                                 In cartea sa “Torda város és környéke” (“Oraşul Turda şi imprejurimile sale”, 1889, Budapesta) Orbán Balázs descrie în felul următor o porţiune a drumului prin Potaissa: “Pe lângă castru trecea drumul strategic Napoca – Potaissa – Apulum, pe lângă peretele şi poarta de est, care se poate urmări pas cu pas, atât spre nord, cât şi spre sud. Dacă pornim din castru în dreptul bastionului din sud-est, drumul coboară prin viile lui Csorba Gergely şi Csiky György spre Valea Sândului, iar de aici trece peste viile Takács István şi Jakob Gergely, apoi peste Valea Sândului. Traseul drumului se distinge în teren, pentru că coloritul plantelor este diferit, viţa de vie este galbenă şi slab dezvoltată, din cauza faptului că stratul superior al fostului drum roman a fost compus din pietriş amestecat cu var. La gura Văii Sândului drumul trece peste vale. Aici se mai văd şi azi (n.a.: în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) picioarele podului şi urmele drumului. De aici, drumul se continuă pe marginea Dealului Tünder (Dealul Zânelor) prin viile numite Pi…- Mal (mai nou Rozsa-Mal) şi prin via lui Szentkirály, după care se indreaptă pe lângă moara Bethlen spre fostul pod roman de peste Arieş”.
 
                                  Podul de peste Arieş a fost construit de militari, care l-au întreţinut şi păzit până la abandonarea castrului în secolul al IV-lea d.C. Se poate ca acest serviciu să-l fi îndeplinit iniţial un detaşament al Legiunii a XIII-a Gemina, până la venirea Legiunii a V-a Macedonica la Potaissa în anul 168 d.C.
 
Podul s-a aflat la max.100 m în aval de vechea moară Bethlen de pe str.Panait Cerna – str.Alecu Russo.
 
Timp de multe secole după retragerea romanilor de la Potaissa podul a fost folosit în continuare. În Evul Mediu timpuriu se menţionează că vama ocnelor de sare de la Torda (Turda) se găseşte într-un loc de lângă râul Arieș „qui dicitur hungarice Aranas-Aranyos, latine autem Aureus” („în locul ce se cheamă pe ungurește Aranyos, iar pe latinește Aureus”). Acest punct de vamă era situat în preajma fostului pod roman, din așezarea fortificată medievală numită Szentmiklós (Sânmiclăuş).
 
                                      Kemény László citează un document din anul 1176, în care se vorbeşte despre Castrum Aranyos. Se crede că acesta a fost fie castrul roman de pe Dealul Cetăţii, fie fortificaţia Szentmiklós  (Sânmiclăuş) de la podul Arieşului, lângă moara lui Bethlen.
 
                                    Prima atestare documentară sigură este cea din anii 1202-1203. Szentmiklós, un sat cu o mică cetate care apăra podul peste râul Arieş, a fost menţionat în acei ani într-un act de hotărnicie emis de regele maghiar Imre I (1174-1204). Fortificaţia Szentmiklós s-a găsit pe locul fostei aşezări romane civile Potaissa (situată înafara castrului), între Valea Sănduleşti şi Valea Pordeiului, pe malul stâng al Arieşului, pe o zona plată (azi: str.D.Zamfirescu – str.Cheii – str.N.Bălcescu – str.Panait Cerna – str.Alecu Russo).
Aici se vămuia sarea transportata cu căruţele de la Turda (înainte de trecerea peste podul peste Aries) spre Decea, unde era îmbarcată pe plute şi transportată pe Mureş spre centre importante de distribuţie.
 
                               Orban Balázs crede ca Sigismund de Luxemburg a reclădit fortificaţia Szentmiklós, cu rol esenţial de apărare a trecerii peste podul Arieşului şi de apărare a Turzii.
 
                             József Benkö (1740-1814) scrie că a văzut spre sfârşitul secolului al XVIII-lea postamente ale podului vechi roman in apa Arieşului.
 
                            Urme ale podului roman au fost văzute în anul 1833 şî de către cercetătorul tudean József Ercsey (1793-1868) care le-a descris în revista Nemzeti Társalkodó (Colocviu Naţional, 1837, pag.294-295) şi de către Orbán Balázs în anul 1882, care le-a menţionat în cartea sa “Torda város és környéke” (“Oraşul Turda şi imprejurimile sale”, 1889, Budapesta, cap.VIII).
 
                          József Ercsey spune că în anul 1833 a mai văzut picioarele podului, făcute din pietre mari, pe jumătate dărâmate. Capetele de pod descrise de el ar fi fost impresionante, cu stâlpi de piatră cu capitele ornamentate, pe care erau sculptate în relief câte o broască mare (simbolul râului Arieş) şi alte patru capitele cu ornamente sculptate şi cu inscripţii pe care el nu le-a putut descifra.
              Orbán Balázs susţine că podul s-ar fi aflat cam la 100 paşi (1 pas = 0,3 m) mai la vale de locul unde a fost vechea moara Bethlen, care a fost mutată în anul 1875 pe locul unde se află azi, la intersecţia str.Panait Cerna cu str.Alecu Russo. Pe timpul lui Orbán Balázs capul de pod din dreapta Arieşului mai era întreg în anul 1882. In acel an s-ar fi scos de aici cu ajutorul bivolilor 42 pietre mari (în formă de L), frumos cioplite, folosite probabil pentru susţinerea podului de grinzi şi a balustradei podului. În acelasi an mai existau pe teren şi câţiva stâlpi lungi de 2-3 stânjeni (4-6 m), utilizaţi în trecut pentru susţinerea podului propriu-zis. Tot atunci (1882) s-au mai scos din albia Arieşului câteva sute de pietre cioplite, transportate şi folosite la fundamentul Casei Economiei (Palatul Finanţelor, Piaţa Republicii nr.15), precum şi la alte construcţii noi (mori, case, poduri peste văile Turzii etc). Vreo 10 pietre au rămas pe locul original (prea mari pentru a fi transportate). Pe partea stângă a Arieşului, Orbán Balázs a văzut şi resturi din capul de pod, resturi de zidărie şi numeroşi stâlpi groşi de stejar implantaţi în albie (pe aceştia erau aşezaţi odinioară stâlpii de piatră ai podului). La data vizitei pe teren a lui Orbán Balázs s-au scos 20 stâlpi de stejar, negrii ca abanosul, cumpăraţi de un tâmplar de mobilă fină. Ar mai fi rămaşi nescoşi cca 40 stâlpi (adânc incastraţi), acoperiţi ulterior de nămol şi aluviuni.
 
                               Nu se cunoaşte data şi cauzele pentru care podul roman a fost ulterior abandonat. Pe „Harta Iosefinică” din 1769-1773 (vezi ilustraţia anexată) exista deja podul peste Arieş pe amplasamentul actual, situat la câteva sute de metri în aval de vechiul pod roman.
 
Citeste pe net : 
„Drumurile Romane din Muntii Apuseni” – autor, Daniel Dobre
 
 
Anunțuri

9 comentarii »

  1. phantomvideo said,

    excelent! ar fi frumos sa se mai sape pe acolo, poate poate…iese ceva cu ce sa ne mai mandrim! merita!

  2. phantomvideo said,

    O pasarica mi-a spus ca tot ce este posibil sa fie ridicat castrul roman asa cum era el candva? as fi tare curios…macara atata sa mai traim sa l vedem in picioare in toata splendoarea lui! Daca este initiativa primarului..atunci… MAXIME FELICITARI!!!!!

    • Mădălin said,

      Îți dau dreptate

  3. Mădălin said,

    Foarte tare eu stau in Turda

  4. . said,

    Articolul se refera la ceva de stiut nu la ceva de vazut.

  5. Condruz said,

    Ar trebui sa si vedem ceva.Credeti ca toti stiu macar unde este Turda?

  6. Condruz said,

    Podul peste Aries trebuie refacut.Condruz .www.Artmajeur.com/condruz


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: